Athos: “locul unde am fost săgetat în aripă”

“Când petreci în biserică – subliniez: petreci cale de aproape şaizeci de ani numai orele rezervate câtorva slujbe de nuntă, botez, înmormântare, pentru ca, apoi, într-o singură săptămână, să stai în picioare opt ceasuri pe zi, ascultând liturghii în greceşte, inclusiv, pe nemâncate, la patru dimineaţa, de bună seamă că ţi se zdruncină echilibrul interior. În primă instanţă m-am răzvrătit, am vrut să plec furios, mi-am blestemat decizia de-a fi aterizat acolo absolut nepregătit, în totală ignoranţă, la un drum care nu mi se mai părea deloc iniţiatic, ci inuman de-a binelea. Dar când ţi-e dat să te vezi înconjurat de câteva zeci, sute de bărbaţi în plină vigoare, care cad brusc în genunchi la icoane şi care, în gospodărirea monahicească, împlinesc cât se poate de natural mulţimea gesturilor rezervate tradiţional femeii – grădinărit, bucătărisit, curăţenie, croitorie etc. –, înţelegi iute că-i bine să te laşi pradă încercărilor, mustrărilor, supunerii şi ascultării. Chiar dacă, odată coborât din Sfântul Munte, te vei redărui păcatelor, ceva-ceva în adâncul fiinţei tale a fost irepresibil şi ireversibil atins, ars, lecuit, amprentat, înduhovnicit. Şi asta, oricât ai încerca să sfidezi, cu naivitate sau obrăznicie, cu ipocrită sfială, ori cu stupidă aroganţă, evidenţa.

 

M-am întors de la Athos săgetat în aripă, cum se zicea în basme. Nu m-am convertit la tăcerea îndelungă, îmi cultiv pe mai departe nesupunerea, însă de o subtilă perfuzie de cuminţenie, de înţelepţire, tot am avut parte. Şi înainte eram un campion al încetinelii, al „slow“-ului

în toate cele, adoram taclaua, siesta, contemplaţia, dulcile ezitări, răgazul meditativ. Dar odată trecut prin experienţa Athosului chiar că, nici fizic, nici metafizic, nu mai am nicio grabă. Unde să mă mai grăbesc, de nu la cimitir!?”

Detalii eveniment

Domeniu:Spiritualitate
Lector:
Data:
Ora:
Locaţie:Biblioteca Nicolae Iorga
Preț:intrarea liberă

Calendar