Despre fericire

În lumea modernă, fericirea este un concept înconjurat de mituri. O mare parte din ceea ce ştim despre fericire, ce este şi unde o găsim, este distorsionat. Când ştii ceea ce cauti, căutarea devine uşoară. Poate să-ţi ia ceva timp pentru a scăpa de obiceiuri vechi, dar atâta vreme cât te menţii pe calea căutarii ei, ai toate şansele să o găseşti. Dar când eşti pe un drum greşit ? Nu e oare o risipă de timp şi energie? Nu devine această căutare o sursă de nefericire continuă şi din ce în ce mai profundă?

Nu contează dacă eşti bogat sau sărac, înalt sau scund, bărbat sau femeie, tânăr sau bătrân. Nu conteaza ce limbă vorbeşti, ce profesie ai, ori ce tragedii vei fi întâmpinat până acum. Oriunde ai fi, oricine ai fi, tu vrei să fii fericit. E o dorinţă umană de bază, necesară ca o gură de aer proaspăt.

Dar ce e fericirea totuşi? Este acel sentiment glorios pe care îl ai când totul pare perfect, când întorsăturile vieţii, cu vârfurile acelea ascuţite şi tăioase, par să se potrivească în mod neaşteptat de armonios pe structura ta. În acele dese pâlpâiri de autentică fericire, orice gând din mintea ta pare agreabil şi nu te-ar deranja dacă timpul ar sta pe loc, iar momentul prezent s-ar prelungi pentru totdeauna.

Orice am decide să facem în viaţă este în fond o încercare de a găsi acest sentiment şi de a-l face să dureze. Unii îl caută în dragoste, alţii în bogăţie sau faimă, deşi mulţi îl asociază cu succesul, cu reuşitele.  Cu toate acestea, cu toţii cunoaştem persoane iubite profund, persoane cu realizări importante, oameni ce călătoresc mult, unii chiar îşi pot permite să cheltuiască mult pe “jucării” de ultimă generaţie şi la modă, să trăiască în lux, şi totuşi să tânjească îndelung după o ţintă evazivă a satisfacţiei, mulţumirii şi liniştii interioare, deseori denumită fericire.

Oare de ce ceva atât de fundamental este atât de greu de găsit? Adevărul este că nu e atât de greu precum pare… Mai degrabă noi o căutăm în locuri nepotrivite şi în moduri nepotrivite. Pentru că ne gândim la fericire ca la o destinaţie şi nu ca la un punct de pornire de fapt… Căci cine   n-a cautat cheile cel puţin o dată, descoperindu-le ulterior în buzunarul unde erau de la început ? Cine nu şi-a căutat ochelarii peste tot, descoperindu-i acolo unde trebuiau să fie: pe nas ? Cine nu-şi aminteste cum a îndepărtat totul de pe birou căutând un obiect şi ulterior găsindu-l uitat de multă vreme acolo unde de fapt şi era locul lui? Facem exact aceleaşi lucruri şi când căutăm fericirea, în exterior, când de fapt fericirea este exact acolo unde a fost dintotdeauna: în interiorul nostru, structura de bază în designul speciei noastre minunate!

Şi dacă ai afla că fericirea începe cu absenţa nefericirii? Şi dacă ţi-aş spune că totul ţine de antrenament  şi nu de resurse? N-ar fi mai bine să ne îndreptăm atenţia şi eforturile în direcţia favorabilă?

Detalii eveniment

Domeniu:Psihologie
Lector:
Data:
Ora:
Locaţie:Biblioteca Nicolae Iorga Ploiești
Preț:intrarea liberă

Calendar